Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2012

si omul e tot un fel de animal

Am citit azi o chestie care mi-a placut mult: Ursii sunt cele mai periculoase animale pentru dresor, fiindca in ochii lor nu se vede niciodata furia. Deci... ursul nu e periculos doar prin statura lui, ci prin faptul ca e imprevizibil, iar reactiile lui nu pot fi usor anticipate. Cred ca si la om e tot asa pentru ca fizicul (oricat de impunator ar fi el) ne atrage atentia doar la inceput si ne poate impune frica sau nu doar in primele minute in care cunoastem sau vedem un om. In momentul in care el deschide gura si incepem sa-l cunoasteam, sa-i atasam etichete, parca incepem sa fim mai stapani pe situatie si sa stim cum sa-l lucram cu el sau cum sa-l "dresam". Daca la urs furia pare a fi sentimentul care declanseaza cele mai agresive reactii, la om care ar putea fi? Frustrarea? Dezamagirea? Ura? Din cauza lor, unii oameni care par a fi impliniti, ascund poate in ochii lor o serie de neimpliniri care nu sunt cunoscute de prea multi; si in ceea ce ii priveste, ne intrebam adese…

mi-a placut

Cand vine cate-o zi mare, cand vrand-nevrand iti faci bilantul, vezi cat de multi au plecat din viata ta. Unii s-au dus, s-au mutat de la noi, pe altii i-am dat noi afara din viata noastra. La cei dintai te gandesti cu parere de rau, dar si cu impacare, ca-n fata inexorabilului; la ceilalti cu amaraciune ca n-au stiut sa-si pastreze locul in inima cui ii primise.” (Ileana Vulpescu)
sursa foto

Cum ne vindem istoria?

Weekendul precedent am fost plecata la Sighisoara. Este evident faptul ca orasul impresioneaza turistul (un obisnuit al aglomeratiilor urbane) prin linistea din Cetate si prin incarcatura istorica a cladirilor, a locurilor. Acesta pare a fi un lucru sesizat si de comerciantii de toate soiuri, intrucat inca de la intrarea in Cetate se percepe o taxa de 15 lei/zi pt fiecare masina care intra, bani din care nu ti se garanteaza nici un loc de parcare, nu ti se asigura nici paza masinii si banii nici nu intra in fondul Primariei pt restaurarea cladirilor. Micii comercianti sunt pe toate strazile oferind inspre vanzare tot felul de lucruri care au mai mult sau mai putina legatura cu specificul zonei. Locurile de cazare se pot gasi la orice pas (evident ca tot in Cetate), cele mai multe din cladiri (declarate Monumente istorice) fiind transformante acum in pensiuni. Dincolo de semnificatia zonei, reiau la intrebarea din titlu: cum ne vindem istoria? E adevarat ca perceperea unei taxe pt acce…

un moment de lectura

Ceva ce mi-a lipsit destul de mult in cei trei ani de facultate a fost timpul liber dedicat lecturii. Parca avida de citit, am reusit ca in luna care s-a scurt de cand am terminat cu licenta si pana acum sa citesc 4 din cartile noi care erau in casa. Nu am pregatirea sau competenta necesara pt a face recomandari (mai ales literare), dar de data acasta fac o exceptie. E vorba despre Nevroza balcanica, o carte ce cuprinde o serie de eseuri care sustin ideea unei modelari culturale a inconstientului. Este usor de citit pt toti cei pasionati de psihologie si este interesanta pt ca prezinta o serie de caracteristici ale popoarelor balcanile (deci implicit si ale romanilor) sau descrie o serie de personalitati culturale relevanta pt tema. Cartea este poate putin cam prea psihanalitica pt gustul meu, dar este clar ca este foarte marcanta amprenta autorului. Este cu siguranta o carte care reuseste sa ne aduca multe "aha!-uri"/explicatii despre noi (ca un tot unitar, dar si individual…

poezie

Cautand ceva pe net, am dat peste aceasta poezie pe care am citit-o prima data in perioada liceului si tin minte ca mi-a placut la nebunie: Era băiat frumos la chip şi blând,
El a venit acasă azi oftând;
Şi mamă-sa, văzându-l supărat,
L-a strâns la piept, pe ochi l-a sărutat
Şi-a zis, privind cu drag în ochii lui:
Tu ai ceva pe suflet şi nu-mi spui!
Parcă te temi că-ţi mustru gândul tău,
De ce nu-mi spui? Nu vezi cât eşti de rău!
Şi ea plângea, cum plânge fiul mic,
Şi-a plâns şi el, şi n-a răspuns nimic.

Să-i spuie mamei! Da, când a plecat
De la iubita lui, el revoltat
Venea nebun şi dus d-un singur gând
S-ajungă lângă mă-sa mai curând,
Să-i spuie tot! Dar când a fost în prag,
A stat pierdut în loc o, laşul ce-i!
Azi îl ardea privirea cald-a ei,
Şi braţele-i, care-l strângeau cu dor,
Azi îl durea îmbrăţişarea lor,
Şi toată vorba mamei îl durea
Şi silnic el s-a smuls de lângă ea.
El a fugit de mă-sa. Abătut,
O-ntreagă zi pe lunci el s-a pierdut
Şi la iubita lui el se gândea,
Şi la cuvintele ce le-a zis ea:
Eu v…

Nevoia de a controla

Voi incepe cu o intrebare total neindicata pentru  terapie: De ce simtim nevoia de a-i controla pe ceilalti sau de a controla o situatie? Raspunsul poate fi: pt ca asta ne face sa ne simtim mai puternicipt ca asta ne da iluzia ca aveam situatia sub controlpt ca asa putem suplini niste lipsuri pe care le-am suferit in trecutpt ca nu cunoastem situatia sau persoana Urasc ca atunci cand lucrez sau fac ceva sa fie cineva la spatele meu care sa-mi sufle in ceafa si sa-mi verifice fiecare miscare. Urasc sa fie cineva care sa-mi spuna mereu "trebuie sa faci asa" sau "de ce ai facut asa si nu altfel?". La prima remarca, raspunsul e simplu (si aduce iar a replica din terapie): "cine spune asta?", iar la a doua e si mai simplu "pt ca asa am vrut si am gandit eu!". Poate e o intoleranta a mea la critica (sau la feedback daca suntem mai draguti), dar mie imi place sa fac eu o treaba de la un cap la altul, sa ma lovesc cu capul de pragul de sus atunci cand c…