Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2012

un simt al colaborarii?

Cred ca noi, romanii, suntem un popor destul de egoist care dezvoltam cu greu un simt al colaborarii (daca poate fi numit asa). Ne este greu sa acceptam ca nu putem face totul de unii singuri si chiar ne place sa ne batem cu pumnul in piept ca noi putem face totul bine. Daca, prin reducere la absurd, acceptam colaboratori, atunci nu stim sa ii tratam pe masura pentru ca, din nou, ne consideram superiori. Colaborarea presupune o relatie bidirectionala, o relatie in care partenerii au statut egal. Aceasta inseamna ca trebuie sa te consulti cu partenerul sau sa ii ceri parerea, sa ii asculti sfaturile si sa incerci sa ii inlaturi nemultumirile. Daca accepti o colaborare doar asa de dragul de a nu spune “nu” faci rau ambelor parti: partenerului care miza pe realizarea obiectivului vostru comun si care va fi dezamagit, dar si tie pt ca iti pierzi din credibilitate enorm si daca pe termen scurt te bucuri ca l-ai fraierit, pe termen lung e posibil sa pierzi multe “contracte” din cauza reputati…

Asociatia E-team Psychology RECRUTEAZA!

E-team isi reia activitatea la inceput de semestru 2 printr-o CAMPANIE DE RECRUTARI!Daca te numeri printre curajosii studenti pasionati de domeniul cercetarii, dar si de alte activitati de socializare, dezvoltare personala si profesionala, te invitam ca in primele doua saptamani ale semestrului doi sa completezi formularul de inscriere postat pe blogul Asociatiei pentru a putea lua parte la un interviu de selectie.Pentru mai multe informatii poti trimite un email pe echipa.eteam@gmail.comDeadline-ul pentru completarea formularelor este duminica, 4 martie (ora 14), weekend-ul 9-11 martie fiind alocat interviurilor de selectie.Mult succes si nu uita ca DACA TEORIA NU ITI ESTE DE AJUNS, VINO SA INVETI DIN PRACTICA!

Schimbari?

Eram zilele trecute intr-un magazin si am auzit melodia aceasta, care mi-a dat o stare de spirit super-buna.


Si ma gandeam: cand sunt bune schimbarile? -cand nu esti multumit de ceea ce ai -cand esti dezamagit de cei din jur -cand vrei sa fii mai bun -cand te-ai plictisit de ceea ce esti -cand iti apare in cale ceva nou -cand stii ca poti mai mult -cand vrei sa arati ca esti in stare de mai mult -cand lumea are incredere in tine Obisnuim sa ne schimbam lucrurile marunte din viata noastra: garderoba, tunsoarea, culoarea parului, a manichiurii, obiceiurile sau pasiunile. Mai greu ne e sa schimbam lucruri mai radicale precum locul de munca (cine-l are), locuinta, grupul de prieteni etc. Ne e greu sa schimbam lucrurile de care ne agatam sentimental pt ca ne e frica de ceea ce inseamna noul si cum ne va influenta el. Aveam o perioada in care ma multumeam cu zicala “Las-o ba ca merge-asa!”, insa mi-am dat seama ca e util sa iei atitudine (macar din cand in cand) si sa schimbi unele lucruri. La inceput…

E vorba de marketing!

Una din companiile de cosmetice super-cunoscute peste tot in lume are un nou ambasador international, de anul acesta. Este un brand frantuzesc (nu are sens sa-I dau numele ca intentia nu este de a-i face reclama) care si-a obisnuit cumparatorii sa-si faca reclama prin asocierea cu imaginea unor vedete frumoase. Numai ca de data aceasta, “aleasa” a fost Aimee Mullins, o persoana care a devenit vedeta datorita povestii vietii sale. A venit pe lume cu o anomalie oribila numita hemimelie fibulara, lucru care a facut ca ea sa se nasca fara osul peroneu la ambele picioare. La varsta de un an, picioarele i-au fost amputate de sub genunchi. Intr-un an de zile a invatat sa mearga cu proteze si s-a integrat perfect printre copiii de varsta ei. A devenit treptat o femeie extrem de inteligenta, avand rezultate remarcabile in perioada studiilor, si a fost si o atleta desavarsita care a obtinut multe victorii alergand pe o pereche de proteze din fibra de carbon. A devenit mai apoi manechin si public…

imi place

Mi se intampla din ce in ce mai des in ultima perioada sa imi gasesc cu greu ceva la care sa ma uit la TV, care sa ma relaxeze si sa imi placa. In ultimele saptamani, avand un program tipic de sesiune, apucam si mai rar sa mai deschid TV-ul si sa ma uit, spre exemplu, la un film cap-coada (nu stiu de ce, dar parca nici sa iau filme de pe net si sa ma uit nu mai imi place). Mi s-a intamplat de cateva ori sa nimeresc pe serialul One Tree Hill. Imi plac serialele (in special cele americane care spun o poveste 1 si 2), asa ca mi-am rupt putin timp sa mai trag cu ochiul la el. Trecand peste tot acest preambul, trebuie sa spun ca azi am vazut acolo o secventa care mi-a placut mult si cautand pe google mai multe chestii despre serialul acesta am gasit replicile de mai jos. Pe cat de simple, pe atat de reale:
 ‘Can we be friends again?’ ‘Sure.’ ‘Like before?’ ‘I don’t think so, like before is gone, Peyton!’

 Sursa foto

despre profesori

(cu mai mult sau mai putin drag)
Sesiunea s-a terminat. Pentru unii mai norocosi, s-au terminat si examenele; pentru altii inca se mai anunta cateva restantei sau mariri. Acesta este motivul pentru care cred ca un post de acest gen se simte util. Ma gandeam la profi… oricat de diferiti ar fi ei, peste tot, in cam toate facultatile, se aud cam aceleasi povesti despre ei. Despre unul care a fost incurcat cu o studenta (asta vad ca se practica si la licee, gen Jean Monnet), despre altul la care indiferent de cat ii scrii tot de noroc tine daca te trece sau nu, despre unul la care se pica pe rupte sau care altul la care, din contra, se pun note mari. La facultate, indiferent de cat de multe absolvente ar fi, proportia de cadre didactice de gen masculin e mai mare decat de cele de gen feminin. In preuniversitar, e invers; poate ca acolo ai nevoie de mult mai multa rabdare. Ca student, intotdeauna gasesti macar un prof la care te duci cu drag si altii la care iti dai seama ca e o pierdere de ti…