Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2012

Endless... thoughts and feelings

Inainte de a incepe sa scriu acest post, m-am uitat putin pe blog si am observat constanta cu care la fiecare final sau inceput de an obisnuiam sa imi fac un bilant al lucrurilor realizate sau un plan pt viitor. Nu stiu daca asta e un semn al melancoliei sau al unui bun management :P
Asa ca, se putea sa schimb acum obiceiul?
Nup! Ce am facut eu in minunatul an 2012? Pai... mi-am dat Licenta si am intrat la Master, am incercat sa ma angajez si nu am reusit, insa asta nu m-a incurcat sa fiu multumita de toate celelalte lucruri pe care le-am facut. Cred ca daca ar fi sa rezum tot anul la un singur cuvant acela ar fi OAMENII. Trebuie sa recunosc ca am avut alaturi de mine de oameni faini, care mi-au asigurat stabilitatea, fericirea si, la nevoie, ajutorul. Asta cred ca a fost cea mai mare realizare a mea. Mi-am dat seama (nu stiu daca e de bine sau nu) ca facultate reprezinta pt mine doar un suport pt ca adevaratul succes in viata mi-l fac cu mana mea si imbraca alte forme decat un 10 la un ex…

un gand in prag de sarbatoare

Sarbatori fericite cu bucurii si impliniri alaturi de cei dragi!
Sa va gaseasca Mosul cu masa bogata si sufletul curat!

despre oamenii importanti

Din cand in cand, ajungi intr-un punct in care tragi linie si numeri faptele bune pe care le-ai facut. In functie de persoana, reusim sa fim mai mult sau mai putin multumiti de numarul la care ajungem. Problema e daca suntem multumiti si de lista de oameni pe care ii ajutam.
Am fost invatata de mica faptul ca e bine sa ajuti oamenii si mi s-a dovedit ca cei mai cu bun simt dintre ei nu uita acest lucru si, la nevoie, iti vor intoarce favoarea. Dar exista si oameni carora le dai un deget si iti iau intreaga mana. Daca te iau de prost sau nu, e pacatul lor, dar devine si o datorie a ta sa le intorci spatele si sa le bati usor obrazul pt a le arata ca e o diferenta intre a fi bun si a fi prost, intre a ajuta pe cineva si a-i sufla in coarne. A-ti tria „prietenii” devine la un moment dat o necesitate, o obligatie poate fata de tine insuti pt ca pt tine cea mai importanta persoana esti tot tu. A te folosi de slabiciunile celorlalti pt bine propriu cred ca tine de egoist si de proasta crestere…

La multi ani, Romania!

LA MULTI ANI, romani!

ce nu te omoara...

... te tine in viata!
Am invatat ca in viata lucrurile pe care ni le dorim din tot sufletul sunt lucrurile pe care le obtinem cel mai greu. Pentru a te putea bucura de ele, trebuie sa muncesti pentru a le obtine, sa depui efort, sa crezi mult in ele. Lucrurile pe care le obtinem foarte usor, le pierdem la fel de usor. De cate ori nu ati trait cu impresia ca "era prea frumos sa fie adevarat", "era prea bine ca sa mi se intample tocmai mie". Cred ca e legea firii... sau poate e doar demonstrat de psihologia sociala :) Dar am invatat si ca atunci cand viata iti da lamai... tu trebuie sa faci limonada :D Cazi, te ridici si o iei de la capat. La unele lucruri avem acces mai usor, la altele mai greu; la unele mai repede, la altele mai tarziu. Daca am avea si rabdare sa le incercam pe toate...


sursa foto

Halloween-ul la romani

Sfarsitul lui octombrie vine, inevitabil, pt petrecaretii din toata lumea cu sarbatoarea denumita de Halloween. Obisnuim sa credem ca este o inventie americana, insa, de fapt, este o sarbatoare de origine europeana care semnifica Ziua tuturor sfintilor. Se pare ca originile sarbatorii se regasesc intr-un festival antic celt pentru strangerea recoltelor. Manifestarile erau foarte asemanatoare cu cele de-acum, petreceri in costume, transformarea dovlecilor in felinare, aprinderea focurilor, vizitarea locurilor bantuite, povesti infricosatoare, precum si celebrul "trick-or-treat". In alte zone, aceasta manifestare era considerata Festivalul mortilor, incepea la 29 octombrie si tinea pana la 3 noiembrie. In timpul festivitatilor, saracii cerseau mancare si oamenii le ofereau placinte, in schimbul promisiunii de a se ruga pentru sufletele mortilor din familia lor. Sarbatoarea a fost “exportata” peste Ocean prin intermediul emigrantilor. Dincolo de componenta istorica a eve…

Copou vs. Tudor

Iasi-ul este, prin traditie, un oras studentesc. Cu riscul de a ignora cateva din institutiile marcante ale invatamantului universitar iesean de stat (cum ar fi Agronomia, Medicina, Universitarea de Arte), se poate spune ca forfota cea mai mare este in Copou (in jurul UAIC-ului) si in Tudor (la Asachi).

Daca ar fi sa ne luam dupa o reclama TV (nu stiu exact la ce produs), studentul este “o specie in permanenta hibernare si in cautarea hranei”. Poate ca acesta este doar un detaliu care ii aseamana, dar cred ca, defapt, ei sunt mult mai diferiti.
Ca student la Cuza, in momentul cand iei contact cu cei din Tudor te socheaza faptul ca sunt in mare majoritate baieti. Sunt foarte galaciosi. Sunt multi si cu greu faci diferenta dintre toate acronimele care, pentru ei, reprezinta specializarile pe care le urmeaza. Nu stiu invers cum e... dar cred ca, in mare parte, Copoul suprinde prin prezenta a multe studente, multe fuste si multe tocuri (:P). Din cate am inteles, taxele ar fi mai mari la Cuza…

student la Psihologie

In urma cu ceva timp am citit pe facebook-ul unei colege de la Cluj un post asemanator. Unele din lucrurile pe care le-a scris ea m-au amuzat, cu unele m-am identificat si, gandidu-ma la ele, asa a luat nastere lista de mai jos.


Esti student la Psihologie la Cuza daca:
ti-a fost frica la Psihodiagnostic sau Experimentalaai ramas macar o data in urma cand se prezentau tabelele cu rezultate la Statisticate-ai intalnit macar o data cu unii colegii pt a lucra la proiecte la fumoar sau la bibliotecaai inceput sa construiesti instrumente psihologice in E-team erai curios ce inseamna hipnoza, dar in anul 3 te-ai lamurit ca nu e mare lucru ai auzit tot felul de lucruri despre Psihopatologieai zis macar o data “sa nu ma pazeaza ... la examen”te-ai ingrozit cat de multe articole ai de citit pentru socialati s-a blocat macar o data calculatorul la seminarul de SPSSti-ai intrebat macar o data “la ce ma vor ajuta toate aceste prezentari?!”te-ai amuzat de profesorii carora nu li se deschidea videopro…

Zilele Iasului

Zilele trecute treceam prin fata Palatului si, uitandu-ma in jur si observand cum arata acum Iasul, am inceput sa rememorez ce faceam eu cand eram mica si cand era Sfanta Parascheva (deci si Zilele Iasului). Pai... in primul rand, stiu ca ne dadeau liber de la scoala. Nu imi amintesc exact de ce eram liberi ca doar nu mergeam toti sa stam la rand, la Sfanta, dar stiu sigur ca ne bucuram ca scapam de ore. Imi amintesc ca dintre toate chestiile comestibile care erau atunci, mama imi cumpara in mod special castane coapte si kurtos. Daca nu ma inseala memoria (foarte tare) cred ca de la unul din targurile de haine organizate cu ocazia Zilelor Iasului mi-am cumparat eu primele mele cizmulite cu toc (am zis!) si cred ca si o haine de piele. Si focul de artificii pe care il asteptam in fiecare an ... mai tarziu am descoperit si concertul dinainte de articifii :) Dar tot focul de articii era miezul :P
Acum, daca e sa cobori de pe Stefan pana in Podu Ros, gasesti pe la tarabe chestii care de care m…

identitate vizuala

Se spune ca INTERNETUL NU UITA. Atunci cand copii ceva de pe net (o imagine, spre exemplu)  e bine sa dai sursa. Nu de alta, dar poate sunt oameni care si-au chinuit creierasul ca sa realizeze acea imagine sau poate au platit pe cineva sa o realizeze grafic. Daca ii mai pui o fundita sau o steluta... nu inseamna ca ai realizat o imagine noua. Una e cand pastrezi imagine sau o prezinti intr-un cadru restrans si alta e cand o faci publica. Poate ca la noi inca nu se pune atat de evident problema drepturilor de autor, insa e ciudat cum uneori hotii striga hotii.
Totul trebuie sa aiba o logica, sa se incadreze intr-un continuum, imaginile pe care ni le asociem acum trebuie sa fie in concordanta cu alea de acum jumate de an, cu cele de acum un an... sa fie ceva care sa ne creeze o identitate vizuala. Daca aceasta logica nu se regaseste in materiale, devine destul de evident ca imaginea e copiata.
Sursa foto

Zi mare la nivel international

Azi este o zi importanta la nivel international, cu atat mai mult cu cat are o dubla semnificatie: este, pe de o parte, ziua internationala a ZAMBETULUI si, pe de alta parte, ziua mondiala a profesorului.Preocupat de supra-comercializarea simbolului sau si modul in care sensul original al acestuia risca sa se piarda in repetarea constanta de pe piata, Harvey Ball a lansat ideea de a dedica o zi zambetului si a ales prima zi de vineri a lunii octombrie. Organizata pentru prima data in 1999, in orasul natal al lui Smiley din Worcester, ea a devenit, in anii urmatori, cunoscuta in intreaga lume. Fundatia Harvey Ball World Smile, creata dupa decesul acestuia in 2001, a devenit sponsorul oficial al Zilei mondiale a zambetului. Aceasta zi este sarbatorita in numeroase orase din Europa, Asia, America de Nord si America de Sud, manifestarile incluzand spectacole cu clovni, picturi pe fata, prezentari de povesti, teatru de papusi, concursuri de baloane.
In 1994, UNESCO a inaugurat prima zi mondi…

Iasiul a prins din nou viata!

E aglomaretia din nou in statia de autobuz, sunt cozi la taraba unde se vinde cafea si la covrigi, aleile din Copou sunt pline de studenti care frunzaresc orarul si se grabesc la cursuri! A inceput facultatea!!!

Studenti din toate tarile, uniti-va!

Daca in urma cu doua saptamani le plangeam de mila elevilor pt inceperea noul an scolar, acum e randul studentilor sa-si stranga parintii in brate, sa-si mute salteaua si frigiderul in noua camera de camin, sa-si invete noul orar si sa-si cunoasca noii colegi de grupa. Stirile sunt pline de aceleasi reportaje legate de locurile putine din camine, chiar daca rata de promovabilitate la BAC a fost din noua una destulde mica si locurile disponibile pt inscrierea absolventilor de liceu au fost mai putin. Si din nou, sunt studentii care se plang si de conditiile din camine sau de tarifele prea mari la cazare. Asteptam cu interes sa vedem ce va aduce nou pt studentii din fiecare centru universtar acest an.
Mult succes, dragi colegi, in noul an universitar! Sa avem parte de cursuri interesante, profi si colegi faini, experiente utile si benefice pt viitorul nostru! sursa foto

greselile tineretii :D

Din categoria "copii, nu faceti asta singuri acasa", azi va voi povesti cum de am ajuns eu... bruneta :)  Ca orice om normal (in prag de toamna, dupa o vara in care m-am expus la soare, dupa o perioada destul de obositoare plina de licenta si admitere) ma plangeam zilele trecute de faptul ca parul meu se subtieaza, cade, se rupe. Pentru ca nu e prima data cand patesc acest lucru si pentru am mai folosit si in trecut vopsea de par pe baza de henna, m-am hotarat ca si de data aceasta sa fac la fel, nu atat pt culoare, ci mai mult pt faptul ca ingroasa firul de par. Daca in trecut cand ma dadeam nu am observat o schimbare foarte marela culoare, ci doar la textura (ce-i drept e ca atunci nu stateam mai putin cu ea pe par), acum m-am hotarat sa mai caut pe net, sa vad cum ar trebui sa ma dau "ca la carte" cu henna. Si dupa ce am "gugalit" putin am citit undeva ca ar trebui stat cam 8 ore cu vopseaua pe cap (adica cam o noapte). Cam incomod, dar merge. Asa ca m-am…

E toamna deci... incepe scoala

Pentru cei din mediul preuniversitar, azi a inceput anul scolar... cu neclaritati ca in fiecare an, cu noi modificari, cu aceeasi elevi emotionati de un nou inceput si parinti stresati de cumparaturi. E ciudat cum parca acum, de cand nu mai sunt eleva, privesc cu mai mult entuziasm inceputul de an scolar; entuziasm sau doar melancolie. Ciudat e si faptul ca eu nu imi amintesc foarte bine prima zi de scoala, din clasa intai. Imi amintesc, insa, ca in perioada liceului ritualul era acelasi: ma imbracam frumos, intram in curtea scolii, imi cautam din ochi colegii de clasa, stateam si povesteam putin (atat cat dura deschiderea festiva), apoi mai mergeam putin in clasa pt prima ora de dirigintie si... gata. A doua zi intram in “focuri”. Aceeasi zarva am observat-o si azi cand zeci de elevi, unii mai mici, altii mai mari, unii cu flori pt dna invatatoare/diriginta, altii doar cu entuziasmul ca “dupa ce terminam aici, mergem si noi la un suc?”. Mult succes tuturor!
sursa foto

Candidati la fericire*

Fericirea reprezinta cu siguranta o stare subiectiva, dar si relativa. Este ca o stare de spirit pe care o putem alege sa o inducem pt a uita pt moment de nemultumirile pe care le avem. Asa ca, la inceput de luna, incerc sa fac o lista cu lucrurile care ma fac fericita:
reusesc mereu sa imi gasesc fericirea in oamenii pe care ii am alaturi; de obicei, alaturi de oameni faini sunt mereu in forma si reusesc sa ma incarc cu energiesunt fericita atunci cand fac lucruri care imi plac, lucruri pentru care ma simt competenta sau macar utila primavara m-a facut intotdeauna fericita, caldura ei, soarele acela bland, pasarile care incep sa umple parcurile, iarba verde care incepe sa rasara. Din contra, toamna parca imi ofera o stare de permanenta melancolie, de parca ar ploua incontinuu (cred ca e si din cauza melodiilor despre toamna pe care o asociez involuntar cu aceasta perioada si care, parca toate sunt triste)in ciuda a ceea ce am scris putin mai sus, muzica ma face mereu fericita, imi da …

si omul e tot un fel de animal

Am citit azi o chestie care mi-a placut mult: Ursii sunt cele mai periculoase animale pentru dresor, fiindca in ochii lor nu se vede niciodata furia. Deci... ursul nu e periculos doar prin statura lui, ci prin faptul ca e imprevizibil, iar reactiile lui nu pot fi usor anticipate. Cred ca si la om e tot asa pentru ca fizicul (oricat de impunator ar fi el) ne atrage atentia doar la inceput si ne poate impune frica sau nu doar in primele minute in care cunoastem sau vedem un om. In momentul in care el deschide gura si incepem sa-l cunoasteam, sa-i atasam etichete, parca incepem sa fim mai stapani pe situatie si sa stim cum sa-l lucram cu el sau cum sa-l "dresam". Daca la urs furia pare a fi sentimentul care declanseaza cele mai agresive reactii, la om care ar putea fi? Frustrarea? Dezamagirea? Ura? Din cauza lor, unii oameni care par a fi impliniti, ascund poate in ochii lor o serie de neimpliniri care nu sunt cunoscute de prea multi; si in ceea ce ii priveste, ne intrebam adese…

mi-a placut

Cand vine cate-o zi mare, cand vrand-nevrand iti faci bilantul, vezi cat de multi au plecat din viata ta. Unii s-au dus, s-au mutat de la noi, pe altii i-am dat noi afara din viata noastra. La cei dintai te gandesti cu parere de rau, dar si cu impacare, ca-n fata inexorabilului; la ceilalti cu amaraciune ca n-au stiut sa-si pastreze locul in inima cui ii primise.” (Ileana Vulpescu)
sursa foto

Cum ne vindem istoria?

Weekendul precedent am fost plecata la Sighisoara. Este evident faptul ca orasul impresioneaza turistul (un obisnuit al aglomeratiilor urbane) prin linistea din Cetate si prin incarcatura istorica a cladirilor, a locurilor. Acesta pare a fi un lucru sesizat si de comerciantii de toate soiuri, intrucat inca de la intrarea in Cetate se percepe o taxa de 15 lei/zi pt fiecare masina care intra, bani din care nu ti se garanteaza nici un loc de parcare, nu ti se asigura nici paza masinii si banii nici nu intra in fondul Primariei pt restaurarea cladirilor. Micii comercianti sunt pe toate strazile oferind inspre vanzare tot felul de lucruri care au mai mult sau mai putina legatura cu specificul zonei. Locurile de cazare se pot gasi la orice pas (evident ca tot in Cetate), cele mai multe din cladiri (declarate Monumente istorice) fiind transformante acum in pensiuni. Dincolo de semnificatia zonei, reiau la intrebarea din titlu: cum ne vindem istoria? E adevarat ca perceperea unei taxe pt acce…

un moment de lectura

Ceva ce mi-a lipsit destul de mult in cei trei ani de facultate a fost timpul liber dedicat lecturii. Parca avida de citit, am reusit ca in luna care s-a scurt de cand am terminat cu licenta si pana acum sa citesc 4 din cartile noi care erau in casa. Nu am pregatirea sau competenta necesara pt a face recomandari (mai ales literare), dar de data acasta fac o exceptie. E vorba despre Nevroza balcanica, o carte ce cuprinde o serie de eseuri care sustin ideea unei modelari culturale a inconstientului. Este usor de citit pt toti cei pasionati de psihologie si este interesanta pt ca prezinta o serie de caracteristici ale popoarelor balcanile (deci implicit si ale romanilor) sau descrie o serie de personalitati culturale relevanta pt tema. Cartea este poate putin cam prea psihanalitica pt gustul meu, dar este clar ca este foarte marcanta amprenta autorului. Este cu siguranta o carte care reuseste sa ne aduca multe "aha!-uri"/explicatii despre noi (ca un tot unitar, dar si individual…

poezie

Cautand ceva pe net, am dat peste aceasta poezie pe care am citit-o prima data in perioada liceului si tin minte ca mi-a placut la nebunie: Era băiat frumos la chip şi blând,
El a venit acasă azi oftând;
Şi mamă-sa, văzându-l supărat,
L-a strâns la piept, pe ochi l-a sărutat
Şi-a zis, privind cu drag în ochii lui:
Tu ai ceva pe suflet şi nu-mi spui!
Parcă te temi că-ţi mustru gândul tău,
De ce nu-mi spui? Nu vezi cât eşti de rău!
Şi ea plângea, cum plânge fiul mic,
Şi-a plâns şi el, şi n-a răspuns nimic.

Să-i spuie mamei! Da, când a plecat
De la iubita lui, el revoltat
Venea nebun şi dus d-un singur gând
S-ajungă lângă mă-sa mai curând,
Să-i spuie tot! Dar când a fost în prag,
A stat pierdut în loc o, laşul ce-i!
Azi îl ardea privirea cald-a ei,
Şi braţele-i, care-l strângeau cu dor,
Azi îl durea îmbrăţişarea lor,
Şi toată vorba mamei îl durea
Şi silnic el s-a smuls de lângă ea.
El a fugit de mă-sa. Abătut,
O-ntreagă zi pe lunci el s-a pierdut
Şi la iubita lui el se gândea,
Şi la cuvintele ce le-a zis ea:
Eu v…

Nevoia de a controla

Voi incepe cu o intrebare total neindicata pentru  terapie: De ce simtim nevoia de a-i controla pe ceilalti sau de a controla o situatie? Raspunsul poate fi: pt ca asta ne face sa ne simtim mai puternicipt ca asta ne da iluzia ca aveam situatia sub controlpt ca asa putem suplini niste lipsuri pe care le-am suferit in trecutpt ca nu cunoastem situatia sau persoana Urasc ca atunci cand lucrez sau fac ceva sa fie cineva la spatele meu care sa-mi sufle in ceafa si sa-mi verifice fiecare miscare. Urasc sa fie cineva care sa-mi spuna mereu "trebuie sa faci asa" sau "de ce ai facut asa si nu altfel?". La prima remarca, raspunsul e simplu (si aduce iar a replica din terapie): "cine spune asta?", iar la a doua e si mai simplu "pt ca asa am vrut si am gandit eu!". Poate e o intoleranta a mea la critica (sau la feedback daca suntem mai draguti), dar mie imi place sa fac eu o treaba de la un cap la altul, sa ma lovesc cu capul de pragul de sus atunci cand c…

Votul la romani

Uneori am senzatia ca unii politicieni ne iau de prosti si tot uneori am senzatia ca, in ceea ce priveste o anumita parte a populatiei, nu se inseala. Zilele trecute s-a vazut pe toate posturile TV cum, in plina campanie pre-Referendum, era prezentata cu surle si trambite Vila Dante, vila in care se presupune (spun se "presupune" pt ca nu stiu daca s-au mai adus dovezi concrete) ca se va retrage Basescu in momentul in care i se va incheia mandatul. Buuun... pana aici nimic anormal pt ca ne-am cam obisnuit cu stilul acesta de facut campanie prin aruncat cu oua in contracandidat. Doar ca ieri a venit noutatea: Ziua Portilor Deschise la vila respectiva, exact in ziua Alegerilor. Cata coincidenta, nu?! Trecem peste faptul ca vizitatorii (admiratori de cultura si frumos, probabil), care erau predominant doar de o anumita varsta, au facut cozi interminabile la intrare si cand au dat buzna inauntru si-au "bagat nasul" prin toata aparatura cu care era utilata vila. Bomboa…

eu merg la vot

Eu merg la vot pt ca am fost invatata ca mersul la vot e un drept care ni se cuvine. Imi amintesc ca atunci cand eram mica asteptam cu nerabdare ziua de votare pt ca, prin permisiunea celor din sectia de votare, mai intram din cand in cand cu ai mei in cabina de vot. Si tin minte si acum cu cata mandrie am pus la niste alegeri asa de apasat stampila pe buletinul de vot intr-o casuta pe care mi-a aratat-o tata (pt ca nu stiam pe atunci nici sa citesc). Nu din simpatie pt vreun partid politic, insa merg la vot pt ca asa mi se pare normal sa fac si asa am facut de fiecare data cand a fost cazul de cand am implinit varsta de 18 ani si pana in prezent. In clasa a 12-a, la una din orele de Filosofie, am abordat tema "Politica". Si imi amintesc ca si atunci am discutat despre faptul ca acesta este unul din principalele avantaje ale democratiei: indiferent daca ne place sau nu de cine este la conducerea tarii, prin vot avem posibilitatea de a-l schimba. Dincolo de culoarea pe care …

roata vietii

Viata ne mai da din cand in cand cate o palma pt a ne testa si pt a vedea cine e mai puternic... sau pt a ne arata ca a castiga sau a pierde nu tine intotdeauna numai de concurent. In general, ne doare cand ne dam seama ca am fost mintiti si durerea e si mai mare cand, la mijloc, e cineva drag. Din lasitate, din prostie, din rautate... alegem sa ascundem adevaruri, insa acest lucru ne-ar putea agrava situatie. Cand se face lumina e poate prea tarziu pt regrete si pareri de rau. Insa, apar lacrimilele si supararea, care devin o povara foarte grea.
 Se spune ca nu e important ca ai cazut, ci sa te ridici repede. Din cauza asta, lumea asteapta de la noi sa ne alegem si sa purtam masca cea frumoasa, cea cu zambet, sa defilam cu ea. Insa, poate prea putini in jurul nostru sunt cei dispusi sa o accepte si pe cea suparata si plansa. Da, e important sa te ridici si sa inveti ceva din prostia pe care ai facut-o!

Cand treci doar tu printr-un moment mai greu, iti e mai usor sa te imbarbatezi singu…

Trecem intr-o noua era!

Gata cu Licenta si gata si cu admiterea la Master! Am intrat la masterul pe care mi l-am dorit eu, la buget, asa ca sunt super-happy!!!  Acum trei ani, cand m-am inscris la facultatea de Psihologie, stiam doar ca vreau sa lucrez in companii, fara sa stiu atunci ca acest domeniu se numeste Psihologia muncii, fara sa stiu cat e de complicata obtinerea atestatului de la Colegiu sau ca si in acest domeniu sarcinile pot fi multe si diverse. Au trecut repede acesti ani si, odata cu ei, am experimentat si eu multe chestii, am invatat diverse lucruri si mi-am dat seama ce as vrea sa fac si ce mi s-ar potrivi. Acum, la inceput de master, cred ca stiu ce vreau sa fac - ce vreau sa fac acum pt ca nu garantez ca, in timp, voi gasi si alte domenii pe care as vrea sa le incerc. Indiferent de cum este ea vazuta de multi (cu prea multa teorie si prea putina practica, neinteresanta sau banala, poate presarata uneori cu esecuri sau doar cu succesuri), facultatea a insemnat pt mine profesionalizare, a inse…

ce am invatat eu in 3 ani de zile...

Facultatea poate reprezenta pt tinerii absolventi un mediu de crearea a unor conexiuni, un mediu de acumulare de cunostiinte sau, pur si simplu, un mediu in care inveti despre viata. Intalnim colegi, oameni care in timp ne devin prieteni, oameni de la care obtinem sprijin atunci cand dam de greu sau oameni de la care invatam atunci cand ne simtim incapabili. Pe unii ii iubim pt ceea ce reprezinta pt noi, pe altii incercam sa ii evitam pt ca nu reusim sa ne intelegem cu ei; pe unii stim ca ii vom avea alaturi mult timp de acum inainte, pe altii ii vedem deja ca si plecati din jurul nostru. Ei sunt egalii nostri si, din acest motiv, poate nu ii judecam la fel de aspru precum o facem cu alte persoane pentru ca, in facultate, cunoastem si tot felul de cadre didactice. Chiar daca poate nu avem competenta sau calificarea necesara, noi (in umila noastra calitate de studenti) ne permitem din cand in cand sa ii evaluam pe cei care ajung la catedra si pe care ii apelam generic cu titlul de “profe…