Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2011

sunt un copil fericit

Pentru ca parintii mei au avut intotdeauna grija sa nu imi lipseasca nimic si pentru ca nici o data nu m-au facut sa ma simt vinovata pentru acest lucru.
Pentru ca fac ceea ce imi place si chiar daca rezultatele uneori apar mai greu, ma pot bucura de satisfactiile marunte pe care viata mi le ofera.
Pentru ca sunt inconjurata de multi oameni care, buni sau rai, ma ajuta sa invat ceva de la fiecare din el.
Pentru ca si atunci cand seara sunt obosita dupa lucru la proiecte, sedinte sau invatat ma pot bucura de familia mea care se ingrijoreaza pentru mine.
Pentru ca sunt lucruri care imi lipsesc si care ma ambitioneaza in permanenta sa imi doresc si sa lupt mai mult.
Pentru ca de fiecare data cand credeam ca sunt la fundul prapastiei, Cineva acolo sus imi intindea o mana de ajutor si ma facea sa zambesc.
Pentru ca am invatat ca unii oameni merita o a doua sansa, dar ca trebuie sa ma gandesc de doua ori cand e momentul sa le-o acord.
Pentru ca ii pot ajuta pe cei din jurul meu si pentru c…

i did it in my way...

Ne facem adesea To Do list-uri cu ceea ce ne dorim sa facem sau cu ceea ce trebuie sa facem. Dar ne trezim ca lucrurile care se intampla in jurul nostru, ne constrang sa ne modificam lista, sa o prioritizam altfel sau sa o refacem in intregime.
In viata, cand o usa ti se inchide, o alta ti se va deschide...uneori poate chiar mai larg. Trebuie sa stii cum sa te adaptezi modificarii si sa o accepti spre binele tau.
Oportunitatile vin si pleaca. Faptele raman. Faptele si, uneori, si oamenii. Trebuie sa inveti sa te bucuri de oameni si, impreuna cu ei, sa construiesti fapte.
Am invatat ca sinceritate nu te ajuta mereu sa reusesti si ca fair-play-ul in relatiile interumane e probabil cea mai pretuita calitate a fiintei. Indiferent de ce am sa fac, am sa ma tin cu dintii de chestia asta.
Suntem intr-o permanenta schimbare si prin grupul de referinta. Asta ne face sa avem valori si calitati diferite. Uneori, daca reusim sa le intelegem pe ale celorlalti ne este de ajuns pentru a-i tolera si…

maturizarea

Tema de cercetare pentru orice student la Psiho: maturizarea intelectuala a omului.

Cand eram in liceu mi s-a aplicat un test de inteligenta si conform rezultatelor eram putin peste medie. Acum, studenta find, mi s-a aplicat un alt test la care am obtinut 26 de puncte din 30. Ciudat e ca nu pot sa spun ca acum citesc semnificativ mai mult (in afara de domeniul meu de interes) sau ca vizioneaz mai des documentare stiintifice sau alte chestii de genul asta.
Si daca acum eu am obtinut un scor mai bun, intreb eu inteligenta nu ar trebui sa fie o potentialitate a omului? E normal sa evoluam, dar din punctul de vedere al culturii generale; cu inteligenta cred ca e vorba de altceva. Crestem din punct de vedere cognitiv, prin modul cum abordam o problema si cum gasim solutii.
Inteligenta e baza pe care o posedam inca de la nastere, intr-o mai mica sau mai mare masura.
In ce experienta dobandita ne induce o inteligenta ridicata?

studentia favorizeaza voluntariatul

Studiile arata ca in Romania varsta medie a celor care fac voluntariat este in jur de 20-25 de ani. In Marea Britanie, ea se incadreaza intre 30 si 35 de ani.
Acest lucru s-ar traduce prin sute de ONG-uri de profil studentesc sau prin sute de studenti care fac voluntariat intr-un cadru mai mult sau mai putin organizat.
La noi, studentia favorizeaza voluntariatul. Multi dintre tinerii nostri (printre care ma numar si eu :D) inca sunt intretinuti pe durata facultatii de catre parinti. Nefiind presat de un job cu norma intreaga, iti permiti sa faci voluntariat si sa te dezvolti pe latura aceasta inainte de a intra pe piata muncii. Imbucurator (pentru mine cel putin) este faptul ca vad din ce in ce mai multi elevi orientati spre voluntariat. Inseamna ca incepem sa fim din ce in ce mai constienti de nenumaratele avantaje pe care astfel de activitati ni le ofera.
Se incheie astazi Saptamana Nationala a Voluntariatului, editia nr. 10, eveniment care este cu atat mai important cu cat ne aflam…

CONFERINTA SPP, editia a 5-a

Asociatia “Societatea Pentru Psihologie” organizeaza sambata, 21 mai 2011, incepand cu orele 11:00, Conferinta “Aspecte psihologice ale diversitatii culturale” in Sala de Conferinte din Corpul R al Universitatii “Alexandru Ioan Cuza”, Iasi.

Invitati:
Prof. univ. dr. Liviu Antonesei, Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iasi
Prof. dr. Vasile Chirita – Director Medical Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola
Lector univ. dr. Octaviana Marincas – Facultatea de Arte Plastice, Decorative si Design „George Enescu”, Iasi;
Prof. Gabriela Favu, profesor de religie la Colegiul Tehnic de Electronica si Telecomunicatii, Iasi
Prof. Ilie Istrati, Director fondator al Societatii Culturale “Respublica Romana”, Iasi.

Conferinta, devenita o traditie in Asociatie, se va desfasura in acest an cu ocazia Zilei Mondiale a Diversitatii Culturale. Astfel, in deschiderea evenimentului, participantii vor avea o privire de ansamblu asupra acestei teme, urmand ca…

despre frica

M-am gandit la un moment dat ca pe cat de normala e frica, pe atat ne ascundem cu totii sa o afisam. Este stiut faptul ca femeile se tem de lucruri diferite fata de barbati, chiar daca si unii, si altii se feresc sa o recunoasca.

Spre exemplu, femeile se tem sa nu ramana singure. Poate ca nu e o chestie general valabila, insa femeile vor sa aiba siguranta unui camin, a unei familii, a unui barbat caruia sa ii spuna "sot".
Cred ca femeilor le este frica ca nu sunt apreciate. Traim inca intr-o societatea incarcata de mitul "femeii la cratita" si cred ca mereu vom avea frustrarea asta ca cineva ne-a subestimat.

Barbatilor, pe de alta partea, le e frica de casatorie...femeile care se tem ca vor ramane singure stiu sigur chestia asta!
Le e frica sa nu se faca de ras sau sa nu fie respinsi. In general, in relatiile interumane, in particular, in relatiile cu femeile. Le e frica de femeile frumoase si destepte. Le evita.

Cred ca, defapt, principalele frici ale femeilor su…

consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.

LOOK AT YOURSELF AFTER WATCHING THIS

(cateva colegele de ale mele au prezentat acest video azi, la un seminar, si am ramas impresionata de mesajul sau)

ce spui si cum te comporti

Mi-a spus astazi prietena mea, Elena, ca eu sunt o persoana "rece" si ca argument mi-a adus faptul ca atunci cand inchei o conversatie telefonica eu nu spun "te pup" sau ceva de genul acesta...
M-a pus pe ganduri pentru ca eu aveam intotdeauna impresia despre mine ca sunt o persoana destul de calda cu oamenii pe care ii cunosc, dar care (ce-i drept) presata de multe treburi sunt mai centrata pe sarcina decat pe relatiile interumane.
Nu stiu daca eu si Elena ne-am referit la acelasi lucru, dar cred ca poti sa fii o persoana care nu stai toata ziua la barfe, dar care sa te implici afectiv in ceea ce faci. Acum, eu nu zic ca nu stau la barfe (ca doar sunt femeie :D), dar eu prefer discutiile face-to-face (mi se par mai personale, chiar daca sunt mai 'old fashion') decat cele la telefon sau pe mess. Poate din acest motiv, sunt si mai expeditiva pe mess sau la telefon.
Mi se pare o diferenta foarte mare intre cum te percepe lumea si cum crezi tu ca te prezint…