Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2011

sa vorbesti in note muzicale

Intotdeauna mi-a placut sa ascult muzica si intotdeauna mi-a parut rau ca mama nu m-a facut cu putina mai multa voce si talent muzical decat am.
Ce poate fi mai frumos decat sa asculti muzica in surdina, seara, in semi-intuneric si sa stai singura cu gandurile tale?!
Atunci cand ascult muzica parca traiesc pe alta lume si incep sa simt alte chestii. Muzica suna altfel cand sunt trista, parca preia din starea mea proasta, parca e mai buna decat orice prietena care ar incerca sa imi aline suferinta. Cand sunt vesela parca ma anima si mai mult si ma face sa ma exteriorizez mai usor.
Fiecarei perioade din viata mea ii corespunde un alt stil muzical. Cand eram prin gimnaziu era nebunia cu muzica R&B si hip-hop, in liceu imi placea la nebunie muzica latino, acum sunt mai pe pop-rock. Fiecarui baiat pe care l-am iubit i-am atasat o alta melodie. Fiecare eveniment important din viata mea il asociez in memoria mea cu o melodie anume.
Intotdeauna am judecat lumea din jurul meu dupa muzica …

romanilor le place sa fie sefi

Cred ca titlul spune tot!

Am cunoscut in ultimii ani (suna de ca si cum sunt in pragul pensiei :D) foarte multi oameni care au aceasta caracteristica...si foarte multi oameni tineri! La unii dintre ei e rodul experientei, insa la majoritatea e rodul educatiei.
Sunt oameni care pur si simplu isi doresc din tot sufletul ca numele lor sa apara undeva sus, pe o lista, crezand ca acest lucru le-ar aduce in mod implicit si o recunoastere a unor calitati extraordinare.
Multi uita,insa, ca functia atrage cu sine si o seama de responsabilitati. Faptul ca unii recunoasc anumite calitati la tine, nu te face automat perfect in toate. Trebuie sa iti stii lungul nasului si cat de mult iti poti intinde patura.
Pentru a fi un bun lider trebuie sa stii sa iti apropii oamenii. De multe ori nu cel mai varstnic e cel mai bun pt a fi sef, ci cel mai capabil sa acumuleze cunostiinte. Pentru a fi un bun lider trebuie sa stii sa iti pastrezi calmul in situatiile de criza, dar si sa iti impulsionezi subaltern…

liniste si pace

Mi-am propus de cateva zile sa nu mai mai stresez si sa nu mai enervez. Sa incerc sa fac toate lucrurile pe care mi le propun calm si in pasi marunti.
Si ce daca unii oameni sunt nesimtiti si nesuferiti? Exista intotdeauna ceva sau cineva care sa le rasplateasca atitudinea. De ce sa le dau eu satisfactie si sa ma enervez cand stiu ca pot sa le intorc actiunile impotriva lor si sa ii fac sa cada in propria capcana?
Stiu ca nu am cum sa multumesc pe toata lumea asa ca...nu e mai simplu sa incerc sa ma fac macar pe mine fericita?!

PS: va rog sa imi amintiti de acest post mai tarziu, cand voi incepe sa ma stresez de unele si de altele.

post anti-Valentine

Stiti ca imediat ce au luat avant manelele in Romania, au prins aripi si cei anti-manele. Acum, o data cu globalizarea si cu celebrarea Sfantului Valentin si cu a inimioarelor rosii ce zboara prin aer, s-a nascut si clubul celor anti-Valentine, in care ma incadrez si eu :D.
Intreb si eu ca omul prost: la ce bun sa strigi in gura mare ca il/o iubesti pe unul sau pe altul? Daca el nu se uita inainte la tine, acum sigur te va ignora cu mai mare ura.
Sau daca ii aduci un ursulet sau o inimioara de aia de plus cumparata de pe strada de la vanzatorii ambulanti (care au tinut-o acolo in ploaie si praf), oare te va iubi mai mult?
Daca tot vrei sa-i spui omului ca-l iubesti, incearca sa fii mai creativ sau cumpara-i un cadou care sa ii aminteasca intr-adevar de tine.
De ce ne place sa ne formalizam si sa ne complicam cu niste lucruri care nu ne reprezinta?

despre lucrurile care ma fac fericita

Nu stiu daca am mai scris aici, pe blog, insa sunt unele lucruri care imi aduc o stare de bunadispozitie instantaneu, in orice situatie.
Spre exemplu, ma simt foarte bine in momentul in care fara nici un motiv ascuns prietenii ma intreaba "esti ok?". Asta inseamna ca le pasa de mine. Zilele trecute chiar mi s-a intamplat ca in timp ce vorbeam cu o prietena pe mess (vorba vine ca "vorbeam" pt ca o ajutam sa isi scrie o scrisoare de intentie), ea m-a intrebat daca sunt suparata. Sincer, nu ma asteptam ca ea sa ma simta asa de repede si sa isi de seama ca eu chiar eram putin abatuta in ziua aceea.
Apoi, am o satisfactie foarte mare cand reusesc sa invat sa fac un lucru de una singura si cand vad ca reusesc sa il si fac de una singura. Eu sunt o fire mai autonoma si urasc sa stau sa intreb lumea cum se face un lucru; prefer sa stau si sa imi bat singura capul si sa aflu de una singura ce si cum trebuie sa fac.
Oamenii imi dau o stare de bine. Era vorba aia ca "de…

mama...

Astazi este ziua mamei mele si, cuprinsa de importanta zilei, m-am gandit ca ar fi interesant sa scriu cateva din lucrurile pe care le-am invatat de la mama:
- sa ii ajut pe cei din jurul meu; nu se stie cand si cum s-ar putea sa fiu nevoita sa apelez la unul din ei.
- sa am incredere ponderata in oameni. Doar Dumnezeu, si uneori mama, iti poate fi prieten neconditionat.
- sa am rabdare pentru ca, in viata, fiecare primeste ceea ce merita.
- sa am incredere in puterile mele.
- sa iau in calcul orice oportunitate pe care viata mi-o aduce in fata. Doar asa imi pot gasi drumul pe care sa merg.
- sa nu ma plang cand lucrurile merg prost, ci sa lupt sa mearga bine.
- sa invat din fiecare esec cate ceva. Doar asa pot progresa.
- sa nu uit de unde am plecat si sa am incredere in locul unde vreau sa ajung.
- sa nu depind de cei din jur.
- nesansa face parte din viata.
- o vorba poate face mai mult decat o mie de fapte.
- respectul si increderea se castiga, nu se impun.
- bunul simt este chei…

una calda, alta rece

Ieri am scris cu mult simt de raspundere la statusul de pe contul de facebook si twitter ca "in viata, nu poti sa le ai pe toate!".
A fost una din zilele alea in care dis de dimineata am primit o veste super tare, ca mi-a luminat ziua, iar inspre seara, una super-naspa. Si cand incepusem sa ma obisnuiesc cu partea aia aiurea, astazi a mai venit inca o veste naspa.
In astfel de situatii, parca nici nu-ti mai vine sa te bucurii de unele chestii. Incepi sa te tot autoanalizezi, sa te intrebi cu cei ai gresit, de ce unora le merge mai bine etc.
Si brusc iti vine in minte metafora caruselului: acum esti sus, in varf; in secunda doi, poti ajunge instantaneu jos. Si in functie de cat de norocos esti, poti sa ajungi iar in varf...sau nu.

Am renuntat la a mai explica oamenilor de ce sunt trista. Incerc doar sa repar singura greselile sau sa vindec ranile. Celor din jur nu le place sa te vada trista, nu vor intelege adevaratul motiv care te face sa fii asa; sau daca le place, o fac di…