Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2010

Romanii au un laureat Nobel pentru Pace

Stiati ca Ioan Moraru, laureatul Nobel pentru pace din anul 1985, a fost singurul român care a câştigat un Nobel pentru ţara sa, traind aici, aproape in anonimat, toata viata ?

În 1985 românii trăiau exagerarile epocii de aur impuse de regimul Ceauşescu. În acelasi an Premiul Nobel pentru pace a fost decernat organizaţiei "International Physicians for the Prevention of Nuclear War" ("Medicii lumii pentru prevenirea razboiului nuclear"). Trei persoane erau liderii acestei organizaţii mondiale: un rus, un american şi un român! Un român care trăia în România condusă de Nicolae Ceauşescu. Numele său este IOAN MORARU şi, spre jena naţiunii noastre uneori nerecunoscătoare, a rămas încă (şi astăzi) un ilustru necunoscut printre compatrioţii săi. După ce a primit celebra distincţie, a intrat rapid într-un con de umbră, regimul de atunci neputând ierta şi trece cu vederea că alt român "i-a furat premiul lui Ceauşescu..."
Câţi ati auzit de el?
Ioan Moraru a murit în…

Primavara – atunci cand vara si iarna fac dragoste. Toamna – atunci cand ele se despart.

Se simte ca a trecut de mijlocul lui august. Soarele nu mai arde ca in urma cu 2-3 saptamani, ziua s-a mai scurtat si parca si pasarile calatoare se pregatesc de plecare.
Pe mine ma cam deprima perioada asta din an. Realizez ca vara e pe duca, anul universitar sta sa inceapa (din nou) si parca si vacanta aceasta a trecut mult prea repede. Cand vad copacii ingalbeniti ma gandesc ca asta-primavara nu mi-am facut timp sa ma bucur de momentul in care ei au inverzit.
Inceputul verii e momentul in care tragem linie si facem bilantul lucrurilor pe care le-am realizate in anul anterior. Acum, la inceputul toamnei ne facem planuri pentru urmatoarele luni.
Cand eram eleva ma bucuram de inceperea anului scolar pt ca insemna revederea cu prietenii de la scoala. Acum (daca am imbatranit :D) realizez cat de repede trece timpul si incep sa ma gandesc la ce am facut bun pana acum.

"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta"

teama de schimbare

Ma gandeam azi ca multi dintre noi avem o teama innascuta legata de tot ceea ce este nou. Intotdeauna ne este mai comod sa facem aceleasi lucruri pe care le-am facut de nenumarate ori sau ne e la indemana sa ne petrecem timpul alaturi de oamenii pe care ii cunoasteam de foarte mult timp.
Nu stiu daca e de bine sau e de rau, dar e o realitate.
Oricat de curajosi ne-am crede, fiecare din noi a avut macar un moment in care a vrut sau chiar a refuzat sa faca un lucru care ii era total strain. Cred ca in astfel de momente e foarte important anturajul; pt ca daca oamenii din jurul tau sunt mai siguri pe situatia decat esti tu, esti tentat sa te lasi dus de val. Dar daca oamenii din jurul tau sunt mereu negativisti si reticenti, tu sigur nu ai sa ai nici o sansa sa progresezi.
Ne e usor sa ne declaram persoane deschise la nou, dar nu intotdeauna si suntem asa.